Faptul că am intrat în sezonul rece a furnizat o temă interesantă hebdomadarului belgian LE GENERALISTE, care, într-un articol din nr. 983, atrage atenţia că vaccinarea antigripală a viitoarei mame constituie o protecţie pentru nou-născut. Aceasta este şi concluzia la care au ajuns cercetătorii de la prestigioasa John Hopkins Bloomberg School of Public Health, din Baltimore (SUA). Studiul lor a fost întreprins în… rezervaţiile indienilor, care se caracterizează prin cea mai mare prevalenţă a infecţiilor respiratorii la copii din întreaga ţară. Au fost cercetate cca 1.170 de indiene americane în ce priveşte situaţia vaccinală a lor şi a altor membri ai familiei, ca şi eventualii factori de risc gripal. (...)

 

   Chiar dacă teoretic şi instituţional, conceptul de Medicină de urgenţă este bine ancorat în realitatea social-economică a României, nu pot să nu constat lacune sistemice pe care populaţia rurală le percepe ca pe o expresie a necesităţii obiective şi imperative.

   Sfera rurală ocupă o parte considerabilă a populaţiei, iar profilul ocupaţional al acesteia este deosebit de heterogen, astfel încât nici măcar culturalitatea precară nu mai reprezintă un argument al abandonării serviciilor medicale de urgenţă în zone rurale puternic afectate de lipsa reală a „elementului activ“ din Medicina de urgenţă. (...)

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

    Intervenţii chirurgicale transmise în timp real din blocul operator în sala de conferinţe, un dialog continuu între medicul ce opera şi participanţii la lucrări, posibilitatea de a pune întrebări şi de a da pe loc răspunsuri ori chiar de a focaliza zone de interes din câmpul operator, arătând „pe viu“ cum se poate rezolva o dificultate sau alta… Deşi eram, alături de ceilalţi participanţi, în spaţiile moderne ale pensiunii Montana din Slănic Moldova – locul unde s-au desfăşurat sesiunile ştiinţifice ale ediţiei a V-a Zilele Medicale ale SMU Moineşti, mă simţeam ca şi cum aş fi fost în sala de operaţie alături de echipa de intervenţii. La rândul lor, cei invitaţi să opereze (unii din ţară – Iaşi şi Bucureşti, alţii din ţări europene), mărturiseau că în sala de operaţie, alături de echipa spitalului gazdă, s-au simţit mai bine ca acasă… De mai mulţi ani, SMU Moineşti, prin managerul său – dl dr. Adrian Cotîrleţ – a devenit locul unde, vară de vară, la sfârşitul lunii iulie, remarcabili chirurgi din colţuri îndepărtate ale Europei se întâlnesc, aplicându-şi măiestria în abordarea unor cazuri chirurgicale adeseori extrem de dificile. Un reportaj de Iftimie Nesfântu.

    De la 1 august 2010, Ministerul Sănătăţii derulează, pe o perioadă de trei ani, proiectul „Cunoştinţe de utilizarea calculatorului şi informatică medicală pentru creşterea adaptabilităţii asistentelor medicale din spitalele din România“. Contractul de finanţare are o valoare totală de 10.635.085.00 lei, din care 1.419.000.00 lei reprezintă contribuţia beneficiarului (prin Programul Operaţional Sectorial „Dezvoltarea resurselor umane“, în cadrul axei prioritare 3 „Creşterea adaptabilităţii lucrătorilor şi a întreprinderilor“ – domeniul major de intervenţie 3.2 „Formare profesională şi sprijin pentru întreprinderi şi angajaţi pentru promovarea adaptabilităţii“). (...)

   Efectele secundare ale medicamentelor sunt din ce în ce mai frecvent întâlnite, fenomen preocupant în întreaga lume, dar care în România se manifestă cu mai multă intensitate. Cauzele pentru care ţara noastră deţine (şi) în acest domeniu un trist record sunt multiple. În primul rând, consumul de medicamente per capita este mai ridicat la noi, îndeosebi ca urmare a disparităţii repartiţiei fondurilor, care se scurg spre sectorul curativ, în timp ce prevenţia este flagrant neglijată. Ca urmare, avem un mare număr de îmbolnăviri. Actul medical se finalizează şi se rezumă, de regulă, la prescrierea unei reţete, neglijându-se celelalte laturi ale planului terapeutic. Nu în ultimul rând ca importanţă, semnalăm presiunea excesivă şi pe toate căile exercitată de casele de medicamente, care urmăresc obţinerea de profituri cât mai mari. (...)

   Orice gândire are cadre paradigmatice care o încorsetează logic, dar, în acelaşi timp o contextualizează într-un univers relaţional semantic specific. Astfel, între un ateu şi un credincios practicant, deosebirile dintre cadrele gândirii lor şi dintre sistemele ierarhizate de valori sunt eclatante pentru oricine. Cadrul şi modul de a gândi al unui matematician este suficient de deosebit de modul de a gândi al unui jurist, pentru a fi acceptată deosebirea de către oricine. Modul de a gândi şi cadrul ideatic (paradigma) ale unui biolog este la distanţă de paradigma unui inginer. Dar chiar în cadrul aceleiaşi specialităţi pot exista subdiviziuni paradigmatice, ori chiar paradigme de sine stătătoare. (...)

   Este cert: speranţa de viaţă a oamenilor a crescut – în unele ţări mai mult, în alte zone ale lumii, mai puţin. Iar fenomenul continuă. Şi odată cu el, sporeşte şi vârsta medie a populaţiei. Ceea ce este un fapt pozitiv. Care însă are şi laturile lui nedorite: viaţa mai lungă generează avatarurile senescenţei, cu respectivul cortegiu de boli, suferinţe, neputinţe… Hebdomadarul belgian LE GENERALISTE a dedicat, în nr. 962, un amplu grupaj referitor la „aging people“, adică la vârstnici şi – fireşte – la problemele lor medicale. • Postat sub genericul „Le thématique du Généraliste“, grupajul începe cu un aspect mai puţin abordat în acest context, dar care decurge din actuala configuraţie a lumii atât de modificată ca urmare a globalizării. (...)

   În „pachetul de întrebări“ pe care-l folosesc ori de câte ori derularea unui interviu ajunge în impas, se află şi una care, surprinzător, a pus în dificultate mulţi interlocutori: Ce rol credeţi dv. că are „Viaţa medicală“ în publicistica românească? Am repetat întrebarea şi unor participanţi la Gala Viaţa medicală 2010.

   Unul dintre răspunsuri, oferit de dl prof. dr. Gheorghe Burnei, care se numărase printre laureaţii Galei 2009, acum a fost între invitaţii la eveniment, m-a lăsat realmente „mut ca o lebădă”: „Viaţa medicală este singura publicaţie din spaţiul publicistic românesc care a impus şi colaboratorilor (şi cititorilor) şi a păstrat un echilibru între partea ştiinţifică, strict medicală, şi partea dedicată literaturii şi artelor frumoase. Şi îşi găseşte, cred, corespondent în raportul dintre latura raţională şi cea emoţională a omului. Spuneţi-mi, cine a mai reuşit aşa ceva?!…“ Poate nu suntem departe de „secţiunea de aur“ din matematică – sau de acea „proporţie divină“ – cum o numea, la 1854, estetul german A. Zeising – aplicabilă deopotrivă şi corpului omenesc şi naturii. Şi nu mă surprinde că ediţia din acest an a Galei a adus la vedere aceeaşi armonie, aceeaşi „secţiune de aur“. (...)

   În principala lucrare de Psihanaliză în limba română de dr. Ioan Popescu-Sibiu: Doctrina lui Freud (Psihanaliza) publicată înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, termenul „das Es“, pronume neutru substantivat, prin care Sigmund Freud definea entitatea instinctuală inconştientă, a fost tradus prin cuvântul românesc „sine“, autorul fiind obligat să adopte această variantă lexicală deoarece limba română nu dispune de un pronume personal neutru la persoana a treia. În limba engleză, „das Es“ a fost tradus prin vocabula „ID“ dar la noi traducerea eronată a persistat până în prima jumătate a anilor ’90 (Vocabularul de Psihanaliză de Jean Laplanche şi J. B. Portalis 1994). (...)

    (...) Literatura de specialitate urmează acelaşi traseu, încât apariţiile editoriale depăşesc anual, arareori, un „infinit mic“. În acest context, cu lucrarea sa IZOLATE GENETICE DIN BIHOR, care a văzut lumina tiparului la editura Universităţii din Oradea, autorul, prof. dr. Marius Bembea, se dovedeşte a fi, împreună cu cei şapte colaboratori ai săi, un temerar care onorează specialitatea şi centrul universitar căruia îi aparţine. (...)

   Exprimarea exactă a propriilor idei, considerată drept unică posibilitate de transmitere şi depozitare a lor în formă intactă, reprezintă una dintre nostalgiile definitorii ale gândirii umane dintotdeauna. Totodată, este unanim admis faptul că „tot ceea ce este temeinic înţeles poate fi exprimat cu claritate“. Verdictul filosofului francez temperează în cheia dimensiunii umane utopia transmisiei pure a ideilor şi conferă comunicării interumane ce se doreşte consistentă o componentă didactică (de învăţare). Axioma pare cu atât mai valabilă în cazul limbajului ştiinţific, în care tinde să fie mereu mai ferm încadrat şi cel medical. Departe de a determina încorsetarea libertăţii de gândire inerentă profesiunii medicale, conceptul modern de „medicină bazată pe dovezi“ se înscrie pe această coordonată, propunându-şi să impună rigoare raţionamentului clinic cu scopul declarat de a face posibilă uniformizarea limbajului profesional şi prin urmare făcând posibilă comunicarea coerentă. (...)

   La propunerea ministrului sănătăţii, dl Cseke Attila, Guvernul României a aprobat, la 14 aprilie a.c., Ordonanţa care modifică OUG nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate.

   Noul sistem prevede introducerea unor mijloace mai eficiente de verificare a modului de acordare a concediilor medicale şi dublarea cuantumului amenzilor pentru eliberarea certificatelor de concediu medical de către medicii prescriptori, în afara condiţiilor legale. (...)

   „Medicina nu este o meserie, ci o nobilă profesie“ – consideră dna prof. dr. Ştefania Kory Calomfirescu, care a purces să prezinte o serie de reprezentanţi ai acestei „aristocraţii“ într-o amplă lucrare intitulată: PROFESORII PROMOŢIEI 1961 A ŞCOLII MEDICALE ACADEMICE CLUJENE (Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2009). Astfel, într-un prim volum, dsa se referă la dascălii pe care i-a avut această promoţie în primii trei ani de facultate şi anume: Ion Gabriel Russu (la Anatomie), Cornel Crişan (la Histologie), Romul Oprean (la Biofizică), Ştefan Secăreanu (la Chimie generală), Grigore Benetato (la Fiziologie), Victor Preda (la Biologie), Ion Manta (la Biochimie), Valentina Dahnovici (la Parazitologie), Ion Baciu (la Fiziopatologie), Constantin Velluda (la Farmacologie), Rubin Popa şi Alexandru Şerban (la Morfopatologie), Ioan Goia (la Semiologie), Gheorghe Badenschi (la Microbiologie) şi Ioan Nestor (la Inframicrobiologie). (...)